În urma evenimentelor de aseară din clubul Colectiv din București, îmi vine mereu în minte un sfat dat de bunica mea dragă. Mereu îmi zice că moartea nu te întreabă câți ani ai, cine ești și care ți-e poziția socială. Ea vine fulgerător fără să te întrebe de sănătate; dacă ți-ai încheiat sau nu socotelile cu lumea.
Tragedia din clubul Colectiv de aseară este una dureroasă pentru societatea în care trăim. Au pierit în acel club oameni tineri, oameni care care aveau viața înainte. Bilanțul victimelor este de aproape 180, iar dintre aceștia 27 au decedat. Păcat. Sunt o mulțime de întrebări ce-mi străbat mintea în acest moment. Nu mai are sens să le pun. Oricum nu aș primi un răspuns. De fiecare dată când citesc câte-un update la știri mi se pune un nod în gât. Nu am cunoscut pe nimeni dintre victime, însă nu vreau să fiu în pielea părinților care au primit un telefon în miez de noapte, cineva anunțându-i că fiul sau fiica i-a murit. E un sentiment ce nu trebuie experimentat de nimeni niciodată. Dar întrebarea mea de bun-simț de la ora asta, de ce în România există atâtea biserici și atât de puține spitale? BOR a transmis vreun mesaj prin care să spună că preoții merg să doneze sânge? De ce sistemul medical de la noi te lasă să mori? Dacă într-o astfel de situația în care au fost aproape 200 de victime s-a făcut anunț că în spitalele din București erau pline, dacă ar fi o catastrofă mai mare, gen un cutremur cum a fost cel din 2011 din Japonia? Mă îngrozește acest gând! Acum, în situația de față cuvintele sunt de prisos, iar noi, fizic nu avem ce face pentru familiile îndoliate. Doar să ne rugăm ca lista persoanelor decedate să nu mai crească. Odihnă veșnică pentru cele 27 de victime. Iar ca o ultimă îndemnare, trăiți-vă viața că mâine nu știm ce ne așteaptă! Nu căutați comori, îmbucurați-vă sufletul!
