O sintagmă tot mai des întâlnită în societatea asta nebună în care încercăm să supraviețuim. Românii sunt inculți. Românii sunt proști, nu știu să scrie și să vorbească corect limba în care s-au născut. Păi și a cui e vina?
Păi haideți să o luăm factual. Conform ultimului recensământ în România, s-a demonstrat că 52 de procente din populația României e semi-analfabetă. A cui e vina? A imbecililor din Guvern care aleg să plătească 80 de lei alocația pentru un copil, dar pentru un deținut, peste 2.000 de lei pe lună. Vă provoc la un exercițiu de imaginație. În țara noastră mai sunt localități unde apa curentă sau electricitatea sunt lucruri rupte din povești cu zâne. Imaginați-vă o familie din aceste localități, cu doi copii care abia-și duc zilele cu banii câștigați de părinți de la munca cu ziua, cine naiba credeți că mai dă 40-50 de lei pe o carte pentru ca acei copii amărâți să se dezvolte din acest punct de vedere. Amărâții ăia nu știu cum să țină de bani să-și cumpere o ”haină cu care să meargă la școală” și să le rămână și de un pachețel ca să aibă ce să mănânce. Vă spun cu toată sinceritatea că în momentul în care intri într-o librărie, nu prea îți vine să dai 70 de lei pe o carte când tu muncești pe salariul minim pe economie, iar din acea remunerație trebuie să îți plătești dările către stat și să-ți mai rămână ceva și de mâncare. Aflându-ne în situația asta, vă mai întrebați de ce românii nu știu să scrie și să citească? Cred că e o întrebare la care cineva îmi va da un răspuns prea curând. Noi ne îngrijim să avem biserici multe, cu popi farisei care-și umplu buzunarul de pe spinarea pupătorilor de moaște. Pe noi nu ne interesează să construim spitale și școli. Pe noi ne interesează să construim mastodontul Catedrala Mântuirii Neamului care valorează 400 de milioane de euro. Scriind aceste rânduri aici, îmi vine în minte ce a spus personajul lui Caragiale, Coana Joițica, soția polițistului Ghiță Pristanda din ”O scrisoare pierdută”; „Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă tot, că sătulul nu crede la îl flămând…”. Cam situația asta e și la noi. În rest, să auzim de bine!
