Dragilor, vreau să vă urez un an plin de împliniri, pace sufletească și echilibru. E lucrul care mi-l doresc și mie, pentru că 2013 a fost un an teribil. Spre sfârșit, adică în ultimele 3 lui!
Dar nu asta vreau să vă povestesc. Ieri, ne-am hotărât să mergem în drumeție. Am zis să mergem la mănăstirea Prislop, la mormântul părintelui Arsenie Boca. Zis și făcut. Ne-am urcat în mașină și-am plecat. Fiind prima dată, ne-am rătăcit, dar între timp am zis, pentru că peisajul era absolut minunat, să facem un scurt ocol până la barajul din Retezat. Absolut magnific! Ne-am oprit la o pensiune unde am mâncat un păstrăv bun cu mujdei de usturoi și mămăligă. Plus că peisajul era superb. Cafeaua ne-am băut-o pe terasa pensiunii la cât de cald a fost. Din fericire, România nu duce lipsă de peisaje care pot concura cu cele din Irlanda, Austria sau Elveția. Panorama de pe baraj îți taie respirația. Toate bune și frumoase. Asta până am ajuns la Prislop, pe un drum destul de întortocheat și îngust, iar coloana de mașini se întindea pe o distanță de 3 km. Oameni veniți din toate colțurile  țării, toate dialectele.
Eu, însă când am ajuns acolo, am rămas puțin șocat. Comerțul era la el acasă. Puzderie de oameni, disperați, care se agață de ultimul fir al speranței. Părerea mea că săracii, atât de disperați sunt încât cred că cu bani dacă îi donează sau îi aruncă pe râpe le va fi mai bine.
Vreau să fiu înțeles din capul locului că nu judec pe nimeni, fiecare are credințele lui și face ceea ce dorește. Însă ceea ce m-a indignat că la un loc unde ar trebui să plutească liniștea, pacea și armonia, ți se creează și indice o stare de nervozitate și angoasă. De ce? Pentru că măicuțele de acolo sunt răutăcioase, vorbesc urât, sunt arogante și tratează oamenii cu dispreț. La peștera unde se spune că a trăit Sf. Ioan de la Prislop, sunt niște scări de piatră și rădăcini de copac. O doamnă, care a văzut că cineva lăsase un leu acolo, a lăsat și ea. Din peșteră, o măicuță, deși mi-e greu să o mai numesc așa după ce a făcut lumea ”proastă”. Nu cred că e normal să te adresezi unui om, mai ales într-un cadru unde oamenii vin vai de ei, cu o tonă de probleme, tu ca măicuță să pui etichete! Am rămas mască, plus că râdea cu un călugăr ca imbecila. Am intrat în mănăstire, iar acolo o altă maică din cutia pentru pomelnice a adunat o plasă de bani. Biserica e o afacere în România, iar preoții sunt niște oameni avizi de bani. La magazinul de suveniruri, oamenii stăteau la coadă, până la poartă. Pe lângă faptul că au niște prețuri exorbitante, maicile vânzătoare erau frustrate și agresive. Oare nu ar trebui să fie un exemplu?
Nu știu dacă-mi pare rău că am fost acolo. M-am simțit stingher, e foarte multă lume și nu te poți concentra, femeile alea sunt extrem de malițioase, dar un lucru sunt sigur, că nu voi mai merge în grabă acolo. Am crezut că mă voi simți bine, dar pare-se că am plecat mai încărcat și cu mai multe păcate decât atunci când am ajuns. Chestia asta mi-a lăsat un gust amar. Mai amar ca anghinarea. Să știți că Puya are dreptate când spune că și-n biserică e afacere. Da sunt afaceri de alea așa pe față, fără pic de jenă. Comerț în toată regula. Doar catedrala Mântuirii Neamului din banii cui se va ridica? Preoții și Patriarhul, doar n-or să meargă cu Loganul, nu?

Please follow and like us: