Nici nu ştiu cu ce să încep. De când am scris ultima dată pe blog, s-au întâmplat atâtea lucruri, că nici nu stiu cu care să încep. Absenţa a fost motivată, deoarece sesiunea care tocmai s-a încheiat cu brio pentru mine a fost extenuantă, chiar dacă am avut doar 4 examene scrise. Cred că e mai bine să ai examene scrise decât să faci un proiect. Proiectul pe care îl faci poate să nu convină şi să fii nevoit să îl refaci, asta dacă ţi se oferă o altă oportunitate. Eu am am păţit-o la Istoria Presei, deci vorbesc în cunoştiinţă de cauză. Ştiţi vorba aia, „Totul e bine când se termină cu bine”. Mulţumesc Marelui Anonim pentru tot!
Ăsta e doar un aspect al trăirilor mele din ultimele săptămâni. Dar ca peste tot, există şi o parte negativă într-o poveste. Partea negativă a poveştii a început pe 25 noiembrie 2010. Cei care au fost implicaţi pe de o parte poate reţin data asta, alţii însă nu, mai mult ca sigur.
Sunt sigur că nu odată v-aţi simţit trădaţi. Aşa m-am simţit şi eu, mai bine spus încă ma simt şi acum. Este trist să vezi că cei pe care îi considerai prieteni de nădejde au ajuns să te înjunghie pe la spate ca să zic aşa. Pentru persoana în cauză puteam să bag mâna în foc că ar putea face ceva care să ma jignească, deşi un prieten bun m-a avertizat că s-ar putea să mă ard foarte tare dacă mă încred aşa în persoana respectivă. Şi mi-a fost ciudă că mi-a spus aşa ceva despre persoana despre care vorbesc.
„Este o persoană fandosită, care îi place să se joace”, mi-a spus Alex.
Asta până când mi s-a demonstra contrariul, când am reuşit să văd adevărata faţă a persoanei respective. A fost un şoc pentru mine să aud ceea ce a afirmat despre mine! Totul s-a întâmplat aşa de repede încât nu prea am realizat pe moment ceea ce s-a întâmplat. Abia acum, când scriu aceste umile rânduri pun întâmplările cap la cap şi realizez cât de prefăcută e acea duduie. Naivitatea şi genul de fată „silly” e doar o mască, o mască ce i se potriveşte de minune. Oricum meriţi un premiu pentru prestaţia actoricească de care ai dat dovadă în toţi aceşti ani de când ne ştim. Mă bucur că printre cunoscuţii mei mai am unul sau doi prieteni în care pot să mă încred.
În ziua de azi e la modă să fii ipocrit şi mincinos. Ipocrizia şi minciuna reprezintă cele mai urâte lucruri pentru mine. Încă odată mi s-a confirmat că eşti bun doar când poţi să oferi bunuri şi servicii, sau ceilalţi cu care îţi petreci marea majoritate a timpului nu prea au timp de tine, şi atunci ce faci? Logic, apelezi la mine, că doar ştii că eu nu refuz să te ajut! Dar ştii ce? Acea epocă în care aveai împresia că poti să ma influenţezi, să fac ce vrei tu s-a încheiat! Eşti o ipocrită şi o prefăcută! Mulţumesc că mi-ai dat ocazia să te cunoscu cu adevărat!
Dacă ăsta e preţul pe care trebuie să îl plătesc pentru toate lucrurile bune care mi se întâmpla în viaţă, să îmi pierd „prietenii” pe care nu i-am avut niciodată, să rup, legăturile pe care le-am înnodat cândva, bucuros am să-l plătesc.
Vorba mareului Titu Maiorescu: „Prietenia nu rezistă nici în jigniri, nici în înfrângeri. Ea moare”
Sunt sigur că mulţi dintre voi v-aţi putea regăsi în ceea ce am scris aici!
Asta sunteti, asta faceti! Exact ca si in piesa!
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=BR4yQFZK9YM]
Please follow and like us:
