În ultimul timp acest cuvânt, „jurnalist”, sau pur şi simplu „jurnalismnul” au căpătat un sens uşor peiorativ, pentru că în România jurnalistul e privit ca un ghimpe în coaste şi lumea nu mai are încredere în presa. Un mare ziarist, Cristian Tudor-Popescu a afirmat la un moment dat despre presa de la noi din ţară, ca se scrie întâi şi pe urmă se verifică. BBC-ul spune că informaţia se verifică din 3 surse. La noi se acceptă şi două, sau cum am mai spus, deloc. Oamenii şi-au pierdut încrederea în presă şi din cauza presei de nişă, acele ziare din România care promovează non-talentele şi non-valorile din ţară. De un timp încoace acest tip de „jurnalism monden” dacă îl pot numi aşa, a invadat şi mediul audio-vizualului şi calitatea unor posturi începe să scadă din dorinţa nebună de rating. Însă, acum nu vreau să ţin o lecţie de jurnalism pentru nimeni. Despre ceea ce vreau să vorbesc e altceva, partea frumoasă a acestei meserii. De curând am avut experienţa primului interviu faţă în faţă cu subiectul. A fost o experienţă de neuitat. La începutul acestei luni, au avut loc „Zilele Clujului”, un festival foarte bine organizat, cu multe nume sonore din media românească, şi aici amintesc nume ca: Andra, Akcent, Deepcentrral, Andreea Bănică, etc.
Pentru mine partea frumoasă a fost în seara ultimei sărbători, când în faţa Casei de Cultură a Studenţilor a concertat trupa „Tribute to Pink Floyd”, Speak Floyd, al cărui solist nu e nimeni altul decât David Bryan, solistul trupei Hotel FM, cei care au reprezentat România anul acesta la Eurovision, din Dusseldorf, Germania.
Stabilisem cu două zile înainte cu David Bryan, dacă ar fi de acord să ne dea un interviu. Mi-a dat numărul de telefon şi am pus la punct detaliile. Joi seara a avut loc concertul, însă ploaia torenţială ne-a cam dat planurile peste cap mie şi colegei mele, Ella, pentru că pe David l-a prins ploaia şi când  am ajuns, el era la hotel. Ne-am panicat puţin pentru că se făcuse târziu, el trebuia să intre pe scenă şi era probabil să ratăm interviul, lucru de neconceput pentru noi, pentru că se ivise ocazia asta de nicăieri şi trebuia să profitam de ea. Într-un final a ajuns. Am avut puţine emoţii când l-am văzut, pentru că cu ceva vreme în urmă cântase pe scena celui mai mare festival de muzică din Europa şi pe urmă am dat mâna cu el, nu e lucru puţin. Am intrat în holul Casei de Cultură şi interviul a început. David e un tip extrem de jovial şi comunicativ, nu are fiţe de vedetă, deşi şi-ar permite. De ce spun asta? Pentru că a avut ocazia să cânte pe scena Eurovision-ului şi s-a făcut cunoscut în faţa a zeci de milioane de europeni. Ne-a povestit pe scurt experinţa pe care a trăit-o în Germania alături de colegii săi, Alex ş Gabi. Am mai făcut înterviuri, telefonice însă, dar experienţa acestui interviu o să rămână în memoria mea ca primul interviu cu subiectul faţă în faţă, dar şi că am avut ocazia sa vorbesc cu un om ce a reprezentat România la Eurovision. Cred că aceasta este o latură frumoasă a jurnalismului,, ai ocazia să cunoşti oameni frumoşi, oameni extraordinari.Doresc tuturor celor care au de gând să facă jurnalismul să nu se dea înapoi de la nimic! Merită fiecare clipă muncită, fiecare picătură de sudoare. La sfârşit, când vezi că munca ta a dat roade şi că e apreciată nu poţi decât să mulţumit şi fericit, până a doua zi, când reiei totul.
Am ataşat şi interviul audio.
Interviu David Bryan

Please follow and like us: