De la o vreme încoace, observ, că lumea e cuprinsă de magia televiziunii. Da, știu e fain să lucrezi pe acolo, însă nimeni nu știe câtă muncă se depune pentru astfel de proiect. Din păcate, tot mai multe ”dame”, care habar nu au ce se întâmplă pe acolo, ce e aia televiziune vor să apară pe sticlă, vor să fie ”vedete”, să posteze poze pe facebook de la ”job”, căci pentru ele nu există ”slujbă, loc de muncă sau servici”. Ele vor să fie ”cul”, dar nu știu să lege două cuvinte. Sunt cel puțin 4 persoane pe care le știu, care au intrat în branșa asta, dar care nu au nicio treabă cu ea. Ma întreb, echipa din spate, le suportă? Sa lucreze la o amărâtă de emisiune la care nici dracu nu se uită, să tragi câteva ore de filmare, că normal, nu sunt capabile să aibă o emisiune în direct.
Nu sunt învidios pe ce căcat fac ele acolo, dar absolut deloc. Pentru că nu e calitate. Nu îți stârnește curiozitatea, pentru că fac emisiuni cu prietenii lor. Nu asta e ideea.
Ideea e că sunt oameni care au terminat jurnalismul și care, bineînțeles și-ar dori să lucreze în domeniu. Însă, accesul este tăiat de aceste panarame și bețive dispuse să facă absolut tot ceea ce este necesar pentru a-și atinge scopul. Nouă ni se taie craca înainte de a spune și arăta ce știm, pentru că așa e în România. Trebuie să fii târfă, să ai sânii uriași, picioare interminabile și o față frumoasă. Dacă mai ești și proastă, pachetul e complet. Și mai ales să-ți placă viața, știți voi la ce mă refer. Din păcate, sectorul ăsta e ocupat de astfel de ”doamne” care știu ce să facă șefului să se simtă bine. Și o fac. Și se vede. Adică noi vedem.
În rest să-i dăm cu Xanax, zic!
Please follow and like us:
