Povestind cu o colega de la facultate pe mess, despre blog-uri si alte chestii mi-a spus ca ii place cum am reusit sa astern cateva randuri, in acest umil si mic blog, (sper ca pe viitor sa creasca si sa ajunga la maturitate ca orice „copil” normal). Ea, Mihaela, caci asa se numeste colega mi-a spus ca apreciaza la blogul meu ca nu l-am facut „ca asa e moda”ci pentru ca asa am simtit nevoia, sa ma fac auzit, sa-mi impartasesc gandurile ce-mi strabat nesfarsita imaginatie, lucru pentru care vreau sa-i multumesc. Din vorba in vorba, m-a intrebat daca nu vreau sa-mi trimita ceva sa citesc. Ceea ce EA a scris se poate citi in radurile de mai jos. Sunt niste ganduri idealiste, un fel de „analgezice” care trebuie citite atunci cand te simti rau, cand esti indispus, cand vrei sa pleci undeva unde nu te cunoaste si nu te judeca nimeni. Pot paria ca majoritatea dintre voi ati avut cel putin odata in viata astfel de ganduri, ganduri pe care Ella a avut curajul sa mi le trimita, ii multumesc ca a avut incredere si mi-a dat acordul sa le postez aici. „Astăzi vreau să râd fără oprire, până mă dor obrajii. Astăzi vreau să fug până nu mai am răsuflare, vreau să zbor, să ajung undeva unde nu mă va şti nimeni.
Astăzi vreau să dansez, să pictez şi să citesc toate volumele din bibliotecă. Astăzi vreau să beau până nu mă mai pot ţine pe picioare, să fumez şi să-njur ca şoferii din trafic.
Astăzi vreau să realizez tot ce mi-am propus să fac într-o viaţă… să făuresc tot ce am de îndeplinit, astfel visele mele vor avea aripi.
Astăzi vreau să ţină pentru totdeauna. Să nu mai simt cum timpul fuge pe lângă mine, să nu ma mai grăbesc, pentru că e astăzi.
Astăzi fără prejudecăţi, fără resentimente, fără îndoieli.”
By Ella Cretu
Please follow and like us:
